…sunt curioasă dacă cineva ştie ce înseamnă “dragoste adevărată”. eu încă nu mi-am dat seama. sunt handicapată sentimental. nu ştiu exact când poţi spune că trăieşti sau că ai trăit o astfel de dragoste. cum identifici momentul? când ştii că asta e adevărata dragoste şi niciodată nu o să mai fie alta pe măsura ei?
şi vreau să mai ştiu dacă dragostea adevărată ca să fie adevărată trebuie să fie reciprocă sau nu? e suficient ca doar unul dintre parteneri să iubească precum un bezmetic? e dragoste adevărată dacă nu primeşti înapoi nimic din ce dai şi dacă eşti fericit doar pentru că tu iubeşti?
de fapt, poţi fi fericit dacă doar tu iubeşti? cum ar veni, e valabilă întâia epistolă a lui pavel către corinteni? aia e dragoste adevărată care suferă totul, rabdă îndelung şi speră la infinit? e foarte trist dacă e aşa şi mă lipsesc pentru totdeauna de ea. nu vreau o dragoste de-asta în care numai eu iubesc şi nu aveţi decât să mă compătimiţi că sunt atât de limitată în spirit.
am avut un singur moment în viaţă în care am fost complet convinsă că am să iubesc toată viaţa o anumită persoană, indiferent de modul în care îmi răspundea la sentimente. dacă mă întrebai atunci, ţi-aş fi răspuns cu mâna pe inimă că am găsit adevărata mea dragoste. eram sigură că nu am să pot trăi o zi fără să iubesc bărbatul ăla.
ei, uite că trăiesc bine-mersi, iar sentimentul de atunci s-a transformat într-o chestie fără de nume, pe care nu pot nici măcar să o descriu în cuvinte, darămite să o definesc. cu siguranţă nu mai e dragoste, cum nu e nici ură, nici indiferenţă, nici îndrăgosteală, nici… nici… habar nu am ce e şi habar nu am acum dacă a fost “dragoste adevărată”. şi aş vrea să aflu, de fapt, ce naiba a fost?
şi nu-mi veniţi acum cu acel clişeu “atunci când va fi dragoste adevărată, vei şti” pentru că tocmai asta spun. nu ştiu, deşi am crezut că ştiu. şi nici nu vreau să aud “la sfârşit, când vei trage linie, vei şti care a fost”. la ce bun să mai ştiu atunci care a fost? să mor de tristeţe că am trăit atât fără să ştiu că am avut parte de o dragoste adevărată şi nu m-am bucurat la timp de ea? 
până la urmă cred că dragostea adevărată nu există. sintagma asta “true love” e o super găselniţă de marketing care vinde orice, începând de la cărţi şi filme şi terminând cu tricouri, pixuri şi căni. şi nu pot decât să regret că nu am inventat-o eu. aş fi înregistrat-o la wipo şi aş fi putut trăi liniştită, fără să mă întreb acum ce naiba e aia “dragoste adevărată”.
