martie 9, 2008
…sunt prietenă cu obama. ne spunem pe numele mic și îmi scrie o dată la două zile un mail în care îmi explică pe îndelete cum i se desfășoară campania. uneori , ca orice prieten adevărat, îmi mai cere și bani împrumut ca să îl ajut să iasă onorabil din impas. de cele mai multe ori nu am cum să o fac, dar nu se supără și continuă să vorbească cu mine la fel de prietenos ca și până atunci.
când nu are vreme să îmi scrie el, îl roagă pe david, managerul de campanie, să o facă. foarte prietenos și david ăsta, deși este un pic mai tehnic în detalii decât barack. se vede că are de condus o campanie de cursă lungă și nu un blitzkrieg și de-asta nici nu îl condamn prea tare pentru stil. important e că îmi scrie și nu mă lasă să uit că avem de câștigat un război, nu doar o bătălie.
ok. lăsând gluma la o parte, barack obama chiar îmi scrie. mă rog, stafful lui de campanie. și asta pentru că acum câteva săptămâni m-am înscris, online, printre suporterii lui. eram curioasă să văd cum funcționează sistemul de comunicare într-o campanie americană și am aflat.
scrisorile lui obama către electoratul virtual cuprind întotdeauna la ”subject” esența mesajului. spre exemplu, când hillary a luat texas și ohio subiectul era ”what happened today”, o întrebare pe care cu siguranță și-o puneau toți susținătorii lui obama. adresarea este personalizată, puternică și directă, textul mailului începând totdeauna cu prenumele celui căruia îi este destinat și fără apelativul moale ”dragă”.
conținutul este simplu, scris în propoziții scurte și folosind multe verbe de acțiune. se spune lucrurilor pe nume, iar dacă este vorba de un insucces se prezintă mai ales partea plină a paharului. nu se ocolește nominalizarea concurenților, clinton și mccain. de la sine înțeles, nu se folosesc injurii la adresa acestora. mailul este semnat întotdeauna ”barack”, fără alte adăugiri.
atunci când mesajul este trimis de ceilalți membri ai staffului de campanie, semnătura conține numele întreg și funcția acestuia. de altfel, știi de la bun început când mailul e de la altcineva pentru că la ”from” apare numele respectivului și nu al senatorului american. una peste alta, toate mesajele ăstea îți dau senzația clară că ești parte dintr-un sistem care funcționează pentru că tu pui umărul la asta.
cred că înscrierea pe unul din site-urile candidaților americani e un exercițiu pe care ar trebui să-l facă orice politician român sau măcar cei care se ocupă de campaniile lor electorale. nu le strică deloc să învețe cum să comunice simplu și eficient cu potențialii votanți. ar avea multe de prins, dar probabil că ei au o anume autosuficiență care nu le va permite să recunoască asta.
de altfel, m-am uitat e site-urile principalelor partide din românia și nu am văzut nicio secțiune pentru suporteri. psd-ul are ceva link către ”voluntari”, dar pagina e în construcție deocamdată. nu știu cum va fi gândită și dacă va exista personal care să trimită în masă mailuri pentru suporteri în timpul electoralelor. poate că da, dar mă cam îndoiesc. cert e că, în acest moment, bate vântul peste tot ce înseamnă campanie online în românia (iar aici nu mă refer la bloguri personale pentru că asta ar fi doar o mică parte din ce ar trebui să fie).
evident că nu mă citesc pe mine politicienii români sau consultanții de imagine ai acestora, așa că ce spun eu acum nu va avea impact. dar m-ar bucura să văd ceva mișcându-se în direcția asta, independent de spusele mele. ar fi un semn de civilizație politică, până la urmă. nu ne strică chiar deloc.
martie 9, 2008 at 8:07 pm
Campania lui online e foarte agresiva si bine gandita. Ca atare, daca la inceput, era cu mult inspatele lui Hillary la fonduri de campanie, treptat a depasit-o destul de serios, reusind sa stranga sume record via internet.
Uite o nisha pe care ai putea sa te axezi in Romania!
martie 9, 2008 at 8:23 pm
adevăru-i că mi-ar plăcea să lucrez pe partea de imagine/comunicare/discurs politic, deși niciodată nu mi-a fost aproape de suflet domeniul politic. când eram la ”ziarul clujeanului” pe politic (o scurtă perioadă de timp, ca norocu’
nu mă simțeam deloc în elementul meu. dar ideea de a pune umărul la partea ”literară” a unei campanii mă atrage. să mai înțeleagă cineva ceva! :)))))
martie 9, 2008 at 10:28 pm
Imaginea ca imaginea, dar ce ne facem cu marlania, dobitocia sau chiar hotia pe fata a politicienilor nostri?
Pai, degeaba imi comunica el si imi zambeste frumos, daca eu stiu ca a chemat minerii sau ca a “incasat” niste palinca si caltabosi.
In primul rand, clasa politica trebuie sa tina cont ca nu suntem la coada vacii sau pe dunele de nisip din Sahara. Aici trebuie sa se comporte ca niste lideri nu ca niste satrapi. Exemplele sunt nenumarate asa ca nu ma obosesc sa le insir in care alesii isi bat joc de noi toti. De la salariile lor, masinile lor, sau preturile de la bufetul lor pana la taxa de prima inmatriculare si multe altele.
Astia ne omoara fiind beti la volan (Orban) si crezi ca ii intereseaza cum isi fac americanii campania?
martie 10, 2008 at 7:41 am
eu mă gândesc că interesul pentru un mod profesionist de campanie reflectă profesionalismul politicianului. şi sper că o abordare diferită a prezentării în public atrage după sine o schimbare de mentalitate şi comportament politic. dar poate că eu sunt mai naivă de felul meu. n-ar fi prima dată când mă înşel… :))
martie 12, 2008 at 1:42 pm
@razvanserbu
eu sunt sigur(şi văd că şi tu) de faptul că politicienii americani sunt trimişii lui dumnezeu pe pemânt.
martie 12, 2008 at 1:42 pm
*pământ
martie 12, 2008 at 1:55 pm
@fanitza
Bineinteles ca sunt!
Au invatat ca trebuie sa se roage pentru putere. Se roaga la poporul care este dumnezeul lor. Macar au bunul simt sa-si dea demisia daca sunt prinsi cu pantalonii in vine.
O minima fatada de respect pentru alegatori, o civilizatie ce le lipseste politicienilor grobieni de la noi - asta e diferenta.
Nimeni nu adice minerii si dupa aceea nu mai recunoaste. Aceste tipuri de actiuni or fi fost si la ei valabile in urma cu un secol dar acum nu mai sunt.
martie 12, 2008 at 2:31 pm
@razvanserbu
ok. acum hai să fim serioşi. ce demisie ai văzut tu? mie mi se pare chiar invers. în loc să se retraga subnumitul a trimis-o pe nevastă-sa să candideze în locul lui.
americanii nu sunt de loc perfecţi. chiar din contră. însă sunt şi foarte pragmatici. aici da. ce e al lor, e al lor.
tu crezi că ai noştri s-au autoeducat în politcă? nu vezi că de la americani au preluat toate măgăriile… mai puţin lucrurile bune?
crezi că guvernatorul californiei respectă legea? eu ştiu că a spart tavanul instituţiei în care lucrează pentru a-şi face loc pentru fumat trabucurile lui celebre. ştii tu că în periferiile din la şi san diego nu se moare de foame?
dar în fine… posibil greşesc eu şi voi aveţi dreptate. america e ţara lui dumnezu pe pământ.
mie sua îmi repugnă. şi cum s-ar putea altfel când se numesc, chipurile, stat democrat şi adoptă o politică protecţionistă? asta nu înseamnă însă, că nu îmi doresc să îmi petrec un din viaţă în new york.

martie 12, 2008 at 2:32 pm
erată: deloc
martie 12, 2008 at 7:53 pm
eu nu sunt fan america. dar recunoc că îmi plac campaniile lor electorale. și obama :))))
martie 13, 2008 at 8:32 am
@fanitza
Ok, nici eu nu consider ca sunt un model americanii in toate domeniile. Au si ei problemele lor, dar difera de ale noastre.
Din punct de vedere politic, sistemul lor electoral e penibil in lumea actuala.
Totusi, dispretul evident fata de alegatori le lipseste lor si le prisoseste celor de la noi.
Acolo, chiar te poti duce la ei si sa le spui ca ei lucreaza pentru tine. Pentru ei acest lucru este evident. La noi, politicienii se cred stapanii si noi sclavii lor.
Din punct de vedere uman nu sunt nici unii mai breji decat altii.