…îmi plac o mulţime de filme, dar am o febleţe pentru cele ceheşti. au ele, aşa, o duioşie necalculată care mă farmec cu totul. nu ştiu de unde izvorăşte şi cum reuşesc să o transfere de la un film la altul, dar mie mi se pare că e prezentă în fiecare personaj al fiecărei pelicule ceheşti. toate caracterele sunt admirabil construite şi, mai mult de atât, există poveşti şi în spatele poveştii actorilor principali. actorii din planul doi sunt la fel de savuroşi ca şi cei ce ţin afişul şi spun o întreagă istorie doar prin atitudine sau prin câteva replici scurte.

filmele ceheşti au de toate - inteligenţă, umor fin, delicateţe, ironie, stil. şi, peste toate astea, o limbă care se rostogoleşte savuros şi le îmbracă cum nu se poate mai bine. ei, cu un astfel de regal m-am delectat aseară, la arta. am văzut în slujba regelui angliei. o bijuterie de film. regizorul jiri menzel, micul burghez căruia îi este frică să facă investiţii mari pe banii altora, după cum mărturisea la un moment dat, a reuşit să construiască un festin vizual care mi-a luminat toată săptămâna. şi m-a făcut să mă apuce iar dorul de praga, oraşul pe care nu am reuşit să-l văd încă, dar la care am tânjit o grămadă de timp.

era o vreme când îmi doream să văd praga doar iarna şi îndrăgostită fiind, după care am visat să o străbat singură, la trecerea dintre primăvara spre vară. nu am reuşit nici una, nici alta. i-am călcat doar aeroportul câteva ore, în drum spre madrid, şi am invidiat fiecare persoană care lua autobuzul spre oraş. apoi am ajuns să renunţ la dorinţa de a o vedea şi asta doar de dragul praghezilor. sunt atât de înghesuiţi de turişti oamenii ăia încât nu cred că se mai pot bucura deloc de minunatul lor oraş. aşa că am decis să stau deoparte cât de multă vreme pot. ca să vedeţi cum mă sacrific eu pentru binele altora. :))))

în schimb, la sfârşitul lunii mai voi merge la bratislava, la nişte prieteni. “nu era volgă, ci bicicletă şi nu i s-a dat, ci i s-a luat”, cam aşa sună asta. :))) da, nu e praga - cehia, ci bratislva - slovacia, dar ne mulţumim cu ce avem. un iz de istorie comună tot sper că voi simţi. şi, la urma urmei, bratislava e o minunăţie de oraş. cel puţin aşa mi-a fost descris. unde mai pui că e la o aruncătură de băţ de viena, aşa că mă voi delecta cu o plimbare cu vaporul până la austrieci. iar de la noi până la bratislava, evident, cu trenul. şi toate astea pentru că îmi plac filmele ceheşti. :))))